WhiskeyTangoFoxtrot

Filmul ăsta este bun, păcat că am pierdut prima treime. Și nici nu mai poate fi văzut a doua oară, n-are sens.

Pe scurt, la suprafață este despre viața corespondenților de război din Afganistan, iar în profunzime este despre viața jurnaliștilor din toată lumea, dar și din (sau mai ales din…) țările civilizate și avansate, oameni care își pun viețile în pericol ca să obțină joburi bune prin capitalele importante. Da, apare și pasiunea pentru meserie pe undeva, pe acolo, dar -pe fond- e pasiunea pentru un job mai bun.

Cu toate astea, realitatea din Kabul pare descrisă rezonabil: situația femeii, mici anecdote de război, relația cu armata americană, relațiile dintre oameni, iubiri, antagonisme, orgolii, rivalități, petreceri dezlănțuite în care oamenii se fac pulbere ca să uite de iadul în care sunt.

Dacă ar fi să aleg o scenă, fără nicio ezitare aș alege-o pe aia în care pușcașii marini atacă o tabără talibană pe Can’t live. Pare ridicol acum, când povestesc, dar în context viziunea regizorală nu dă greș, efectul este uluitor: nu-ți vine să crezi, te uiți, dar nu poți râde.

Finalul este banal, însă și aici meritoriu. Așa cum în viață minunile nu se petrec decât rar de tot, la fel și în filmul ăsta. Nu există. Și e mai bine așa.

Vă recomand să-l vedeți într-un moment în care nu aveți chef să vă distrați (filmul era clasificat drept „comedie” – n-are nicio legătură cu asta), ci mai degrabă să înțelegeți ceva dintr-un mesaj nici trist, nici vesel, doar realist.

P.S. E din 2016 și abia la final am văzut că numele prescurtat este WTF – e, cam asta-i ideea :-) Din distribuție: Tina Fey, Margot Robbie, Martin Freeman.