Impresiile despre un loc și cu atât mai puțin despre o țară nu se pot face în câteva ore. Poți avea oarecum pretenția că iei un puls al locurilor și cam asta am și făcut, renunțând de bună-voie la bifarea obiectivelor obligatorii (temple, piață plutitoare, baruri la înălțime și altele). Am zis să mă plimb teleleu, să înțeleg oamenii după ochii lor și orașul după străzile lui, nu din tururi clasice și „must”.

WP_20170706_023 WP_20170706_019 WP_20170706_027

Și ce-am înțeles așa, în câteva ore, a fost MIROSUL. Când rătăcești „turistic” pe străduțele din Bangkok ți se pare că ți-au crescut dintr-odată o mie de nasuri. Cu care percepi o mie de mirosuri. Ba chiar ți se pare că te-ai transformat tu însuți într-un nas, fiindcă mirosurile te asaltează de peste tot – practic, nu e loc care să nu miroasă cumva. Pește, fiertură de iarbă, cocă prăjită, dulce fermentat, oale, cratițe și tigăi sfârâind, fructe de tot felul, parfumate sau puțitoare, asfalt, aer, apă (stătută, curgătoare, ploioasă, băltită, sărată, dulce, rece, caldă), toate de-a valma în nările tale. Am intrat și într-o piață de pe marginea unui canal – am rezistat vreo zece metri, am făcut câteva poze și am ieșit cu stomacul gata de revoltă publică, pe marginea drumului.

WP_20170706_038 WP_20170706_037 WP_20170706_036 WP_20170706_035 WP_20170706_034 WP_20170706_033

Acum, când scriu, e ora 7 seara și aproape întuneric.Plouă de vreo oră în Bangkok, fiindcă se apropie anotimpul musonului. Străzile s-au pustiit și în piscina hotelului, pe care o văd de la fereastră, sclipesc intermitent lumini roșii, verzi și albastre – vreun efect artistic, probabil.
19665289_1952188081473402_2305800674848472825_n

Dar până să înceapă să plouă, a fost distracție. Mai întâi și întâi, am încercat (am și reușit, dar cu mare greutate) să mă trezesc dintr-un somn de moarte, bine-venit după aproape o zi și o noapte pe drum până aici. Chiar și cu Qatar Airways, dormitul în avion rămâne dificil dacă nu ai bilet la business sau la first. Și n-am avut :-))))

În fine, la prânz am ales să mănânc ceva ce găteam de mult la mine în bucătărie, fără să fi gustat vreodată originalul: Tom Yum de la mama lui. Concluzii: 1. chiar gătesc bine. 2. supa mea seamănă foarte tare cu originalul. 3. în zilele bune îmi iese chiar mai gustoasă decât ce-am mâncat azi :-)

WP_20170706_013

Pe străzi, culoare locală: taxiuri roz aprins, portocalii, roșii; copii în uniforme de școală, alb cu negru; mormane de cabluri atârnate de stâlpi; oameni trudnici împingând tarabe cu te miri ce și cu de toate.

WP_20170706_016 WP_20170706_017 WP_20170706_043 WP_20170706_041 WP_20170706_044

Și câte un colțișor dărăpănat și murdar, cu un mic altar plin cu ofrande de flori.

WP_20170706_046

Am încheiat ziua cu un masaj la tălpi (la propriu), executat de o thailandeză cu pomeți imperiali și dinți de țărancă, nu prea mari, albi și aliniați. Apoi am mâncat, în loc de cină, o înghețată de cafea și vanilie, cu chipsuri de ciocolată.

Mâine urmează un nou zbor, spre Koh Samui.