În grădina templului lui, maestrul mângâia iarba. O simțea cum tremură, același tremurat ca sub pașii lui Mioki, doar că iarba lui era verde, iar cea de pe drumurile Spaniei uscată și arsă de soare. Dar iarba de aici și… Continue Reading →
Fiindcă n-a fost destul ieri, astăzi am ales, la bifurcația din Triacastela, drumul mai scurt, e drept, dar plin de suișuri și coborâșuri. Am urcat iarăși pieptiș și am coborât pe brânci, cam 28 de km, dar a meritat. Priveliștea… Continue Reading →
Dimineața s-au trezit cu o ploaie cu tunete și fulgere, șiroaie curgând neîntrerupt din cer. Mioki se uita pe geam în curtea prăfuită care se umpluse cu noroi și s-a bucurat că aseară, târziu, n-a învins-o lenea și a ieșit… Continue Reading →
Maestrul își frecă mâinile cu bucurie. Era dimineață în Japonia, cerul se limpezise și din pădurea de bambus răzbătea un foșnet ușor, de frunze răsfirate. Ieșise în grădina templului să mediteze și să se bucure de primele raze de soare,… Continue Reading →
Câteodată reușești să te uiți la tine din exterior și să te vezi aproape așa cum ești. Cu defecte, cu frici, cu rușini. Dar și cu faptele tale bune, cu vitejiile tale, cu fiecare reușită pentru care ai luptat. Așa… Continue Reading →
Noaptea petrecută în El Ganso a fost destul de agitată. În dormitorul supraaglomerat se auzea fiecare foșnet, fiecare oftat. Paturile se îngrămădeau unul în celălalt, s-a cam simțit și frigul, din cauza geamurilor izolate destul de sumar, scara ce ducea… Continue Reading →
A doua zi am plecat bucuroasă din Hospital de Orbigo. Dormisem într-un dormitor mic, într-un loc foarte neprimitor, alături de o coreeană și doi bărbați, un portughez și-un belgian. Unul dintre ei, portughezul, m-a luat martoră că nu sforăie deloc,… Continue Reading →
Picioarele îmi arată teribil. Am patru degete pansate, tendoanele sunt într-o stare deplorabilă și am bășici peste tot. Din păcate nu pot învăța nicio lecție din asta, încă nu știu dacă aș fi putut face ceva diferit și ce anume…. Continue Reading →
Dimineața a venit surprinzătoare și bună, cu un mic dejun ca-n familie, la o masă mare, într-un loc curat în care gazdele, un cuplu, au rămas tot timpul alături de noi, să ne facă viața mai ușoară, probabil cel mai… Continue Reading →
Cea mai acută întrebare pe care ți-o pui pe drumul ăsta (când ai timp de întrebări și creierul nu-ți este ocupat să supraviețuiești drumului) este cum de te-ai schimbat atât de rapid. Ce resorturi au declanșat în tine transformarea, uneori… Continue Reading →
© 2023 e-Literaria — Powered by WordPress
Theme by Anders Noren — Up ↑
Comentarii