Dimineața a venit surprinzătoare și bună, cu un mic dejun ca-n familie, la o masă mare, într-un loc curat în care gazdele, un cuplu, au rămas tot timpul alături de noi, să ne facă viața mai ușoară, probabil cel mai… Continue Reading →
Castrojeriz este un orășel adorabil, construit în piatră gri, ca toate celelalte, dar cu ceva anume diferit, sensibil. Poate cu viață. Localnicii, spanioli tineri și bătrâni, umpluseră străzile, și Mioki s-a gândit că orașul ăsta, spre deosebire de altele, trăia…. Continue Reading →
Ochii negri, fără expresie, îl țintuiau de la distanță. Japoneza părea hotărâtă să-i taie avântul, plictisită de vorbăria lui. Adevărul este că, de fapt, Mioki se uita peste capul lui, dincolo de el, în zare, unde răsărea soarele. – Hei, Ikebana,… Continue Reading →
Călătoria începe să semene tot mai mult cu o ficțiune, poate din cauza căldurii insuportabile de peste zi, când zici că îți pierzi mințile în aerul dogoritor, sau a oamenilor, care par ireali în anumite momente. Sunt siluete din carne… Continue Reading →
A doua zi n-am știut cum să plec mai repede din Grañon, spre soare apune, spre Santiago. Nu mi-a trebuit nici mic dejun, nici cafea, doar o cale spre lumea civilizată (și curată). Pe care am întâlnit-o repede, în… Continue Reading →
Plecarea din Los Arcos lasă soarele în spatele porților orașului. Seara trecută, petrecută în liniște și meditație, îi dăduse o energie nouă. Mioki găsise o piațetă mică și nepopulată, aparte de restul orașului, cu trei băncuțe și un robinet cu… Continue Reading →
Mioki s-a întrezit înviorată și înveselită. Din patul ei suspendat, s-a uitat în jos, la femeia de dedesubt, o chinezoaică grasă, profesoară de engleză. Se trezise și ea și i-a zâmbit lui Mioki, când a văzut capul mic și tuns… Continue Reading →
Plecarea din Pamplona a însemnat să străbată orașul de-a curmezișul, în zori, aproape pe întuneric. De după zidurile cetății răsărea un ciob roșu de soare și Mioki a trăit fiecare clipă la o intensitate cum nu mai simțise până atunci…. Continue Reading →
Am terminat deja de zece zile călătoria mea pe Camino. După 31 de zile și aproximativ 800 de kilometri, am ajuns la capăt, în fața catedralei din Santiago de Compostela. Acum, uitându-mă în urmă, îmi dau seama de adevărata… Continue Reading →
ZIUA 2 Urcușul a început pieptiș încă din primii kilometri. Mioki se baza pe antrenamentul special de la templul ei budist din munte, însă tot nu părea ușor. Părul negru și scurt i se udase cu totul, ca și cum… Continue Reading →
© 2023 e-Literaria — Powered by WordPress
Theme by Anders Noren — Up ↑
Comentarii