Ana și cu mine (ne închipuim că) ne cunoaștem cam de o lună, poate o lună și jumătate. Când ceva i-a atras atenția. Și s-a hotărât să aibă încredere.

Eu cred că are mare curaj. Bine, are curaj în primul rând pentru că scrie. Într-o țară în care nu se poate trăi din scris, în care banii pentru cultură sunt puțini, poate chiar printre cei mai puțini, în care altele sunt genurile „comerciale”. Dar chiar așa, să chemi de bunăvoie să zică două vorbe despre unul dintre cele mai dragi lucruri ale tale, scrisul, pe cineva cunoscut acum o lună, e mare curaj. Mai ales dacă e vorba despre mine – că doar se vede că nimic nu-mi place , cum spun unii :-))).

Însă Ana se bazează probabil pe ceva. Și cred că știu pe ce. Dar e secret – un secret pe care-l presupun ascuns în „Jurământ de rătăcire”. E simplu să-l aflăm, atunci când o să apară cartea.

Așadar, vă așteptăm pe 23 aprilie, ca să vedeți curajul Anei în multiplele lui ipostaze, dar mai ales încrustat în această carte, despre care abia aștept să vă spun câteva lucruri, atunci când le va veni vremea.