WP_20170611_010În timp ce eram la Traviata, m-am gândit că ar merita câteva vorbe, așa neofit cum sunt – sau poate tocmai de-aia.

Foarte pe scurt, că lumea n-are vreme să citească poliloghii.

Plusuri.

  • tenorul Alfredo are o voce spectaculoasă, a cântat extraordinar.
  • soprana Violetta a dus remarcabil toate floricelele lui Verdi. La un moment dat a părut că-i patinează nițel, dar interpretarea teatrală a fost foarte-foarte bună. Parcă la ea a fost cea mai bună.
  • una peste alta, un show interesant, poate și datorită ironiilor fine strecurate ici-acolo (la petrecere baroanele și contesele dansau un soi de Macarena). Interesantă și plasarea acțiunii din libret în 1950.
  • orchestra a făcut o treabă excelentă.
  • sala plină, prezențe fine (ambasadori) laolaltă cu omul în tricou (hm!), iubitor de operă. Mi s-au părut foarte tari rochiile lungi. Cred că mi-ar plăcea reînvierea vremurilor când scoteam blănurile și nestematele la premieră :-)
  • s-a aplaudat cu multă generozitate, dar pe drept.
  • o observație mai puțin delicată: m-am amuzat teribil când o doamnă în vârstă încerca să scoată cămașa de pe un băiat tânăr (așa era rolul). N-a reușit, biata, până la urmă și-a scos-o singur, că se termina cântarea… :-)))

Minusuri.

  • exagerată viziunea petrecerii date de curtezana Flora. Înțeleg ideea promiscuității de bordel wannabe, dar niște doamne bătrâne călărind (la propriu, ca pe cai) câțiva băieți tineri la bustul gol va fi mereu o treabă grotescă.
  • teatrul liric a fost (chiar și pentru mine, care nu pun preț neapărat pe acțiune) cam prea liric…
  • nu pot să trec deloc peste greșelile de ortografie din supratitrare: să fi, nu ști, întradevăr :-(
  • în sală, semisaună; nivelul de confort a fost minim.

Una peste alta, a fost o reprezentație reușită, a meritat. Am pus și distribuția, ca o laudă adusă artiștilor.

WP_20170612_011