Pyramus & Thisbe 4 You de la Teatrul Odeon este o strădanie actoricească la care râzi cu lacrimi. Ok, umorul nu-i prea fin, pe alocuri destul de grosier, actorii mai apar și în chiloți și mai dau și câte o smetie publicului, printr-o replică bine plasată (sanchi!), dar, una peste alta, trecând peste lucrurile astea, poți să râzi cu poftă.

Am văzut unele recenzii care fac praf spectacolul (nu-i pentru nasuri fine) și altele care descoperă în el metafore cam subnutrite. Mă întreb de ce nu-l putem vedea ca pe o comedie, fără să-l tot stoarcem de sensuri în stilul „ce-a vrut să spună regizorul?” Este, pur și simplu, o punere în scenă care mustește de talent actoricesc și de comicării.

Dincolo de comedie, viziunea regizorală (a lui Alexandru Dabija) este surprinzătoare și destul de excentrică – așa cum sunt cam toate, în ultima vreme, iar interacțiunea cu spectatorii așezați de-a dreptul pe scenă face și din această reprezentație o mostră de teatru (aproape) experimental. N-aș vrea să-i numesc pe actorii cunoscuți, ca să nu le fac o nedreptate celor mai puțin cunoscuți, dar la fel de buni, însă aș remarca-o totuși pe inepuizabila Rodica Mandache (e de neoprit…) și pe Pavel Bartoș, care recită niște tirade uimitoare în ungurește. Imaginați-vă cum un ungur pătimaș vrea să pună în scenă o piesă cu iz shakespearian, într-o nenaturală colaborare cu niște moldoveni vorbitori ai „dulșelui grai”, oameni cam sperioși, mai de la țară și fără „viziune artistică”, dar cu un fel de demnitate locală nesmintită.

Apoi, mi-a plăcut mult și scena finală, jucată de mașiniști și tehnicieni. E minunat că actorii i-au privit (sper) ca pe niște colegi, că au asistat la jocul lor, și e minunat că oamenii ăia au fost încurajați să vină pe scenă și să încerce.

Eu zic că merită să mergeți. O să vă distrați și o să vă minunați.