A doua zi am plecat bucuroasă din Hospital de Orbigo. Dormisem într-un dormitor mic, într-un loc foarte neprimitor, alături de o coreeană și doi bărbați, un portughez și-un belgian. Unul dintre ei, portughezul, m-a luat martoră că nu sforăie deloc,… Continue Reading →
N-aș fi știut de ea dacă o prietenă editor nu mi-ar fi spus acum câțiva ani că-i amintesc de stilul Ursulei K. Le Guin. I-am și mărturisit, senină, că habar n-am despre ce vorbește. „Nici n-ai idee ce compliment e… Continue Reading →
Picioarele îmi arată teribil. Am patru degete pansate, tendoanele sunt într-o stare deplorabilă și am bășici peste tot. Din păcate nu pot învăța nicio lecție din asta, încă nu știu dacă aș fi putut face ceva diferit și ce anume…. Continue Reading →
Dimineața a venit surprinzătoare și bună, cu un mic dejun ca-n familie, la o masă mare, într-un loc curat în care gazdele, un cuplu, au rămas tot timpul alături de noi, să ne facă viața mai ușoară, probabil cel mai… Continue Reading →
Aveam o istorie de cititor cu aceste „Povestiri de la marginea realității”. Citisem primul volum (pe atunci părea și singurul) și, în sinea mea, m-am gândit că din ele a fost stoarsă toată seva, stoarsă și turnată în niște povestiri… Continue Reading →
N-am să uit niciodată acest mic dejun. Vreo două pe Camino sunt de neuitat: unul după noaptea petrecută în cel mai mizerabil loc în care am dormit vreodată, și ăsta de acum. Poate și pentru că n-am mâncat aseară decât… Continue Reading →
Cum ziceam, le cam aleg. Două-trei lansări pe an, nu mai mult – mie îmi par destule. Astăzi a fost una dintre alea trei. Anamaria Bancea și-a lansat volumul de debut, Restituirea, o poveste ancorată în realitatea bucureșteană, scrisă cu nerv,… Continue Reading →
Cea mai acută întrebare pe care ți-o pui pe drumul ăsta (când ai timp de întrebări și creierul nu-ți este ocupat să supraviețuiești drumului) este cum de te-ai schimbat atât de rapid. Ce resorturi au declanșat în tine transformarea, uneori… Continue Reading →
Este uluitor cum pleci la un drum atât de lung fără să știi de ce, ci doar că pleci pentru tine. Și este fabulos că asta îți ajunge – atât e, n-ai de unde mai mult și nici nu trebuie…. Continue Reading →
Bine, unul dintre motive ar fi că se scrie atât de mult, încât un articol în plus sau în minus nu mai contează… Dar nu ăsta-i cel mai important motiv. Nu scriu despre târgurile de carte fiindcă pentru mine și-am cam pierdut… Continue Reading →
© 2020 e-Literaria — Powered by WordPress
Theme by Anders Noren — Up ↑
Comentarii