N-am să uit niciodată acest mic dejun. Vreo două pe Camino sunt de neuitat: unul după noaptea petrecută în cel mai mizerabil loc în care am dormit vreodată, și ăsta de acum. Poate și pentru că n-am mâncat aseară decât… Continue Reading →
Cum ziceam, le cam aleg. Două-trei lansări pe an, nu mai mult – mie îmi par destule. Astăzi a fost una dintre alea trei. Anamaria Bancea și-a lansat volumul de debut, Restituirea, o poveste ancorată în realitatea bucureșteană, scrisă cu nerv,… Continue Reading →
Cea mai acută întrebare pe care ți-o pui pe drumul ăsta (când ai timp de întrebări și creierul nu-ți este ocupat să supraviețuiești drumului) este cum de te-ai schimbat atât de rapid. Ce resorturi au declanșat în tine transformarea, uneori… Continue Reading →
Este uluitor cum pleci la un drum atât de lung fără să știi de ce, ci doar că pleci pentru tine. Și este fabulos că asta îți ajunge – atât e, n-ai de unde mai mult și nici nu trebuie…. Continue Reading →
Bine, unul dintre motive ar fi că se scrie atât de mult, încât un articol în plus sau în minus nu mai contează… Dar nu ăsta-i cel mai important motiv. Nu scriu despre târgurile de carte fiindcă pentru mine și-am cam pierdut… Continue Reading →
Aici, pe drum, trebuie să înveți. Înveți despre tine, despre ceilalți, despre drum și încercări de toate soiurile, mici și mari, unele până la limita suportabilității fizice și emoționale. Înveți despre ce ai fost și ce ai putea fi sau… Continue Reading →
Castrojeriz este un orășel adorabil, construit în piatră gri, ca toate celelalte, dar cu ceva anume diferit, sensibil. Poate cu viață. Localnicii, spanioli tineri și bătrâni, umpluseră străzile, și Mioki s-a gândit că orașul ăsta, spre deosebire de altele, trăia…. Continue Reading →
Astăzi am fost la o întâlnire de la care nu așteptam multe, dar am obținut câteva :-). Pe scurt, reprezentanții editurilor s-au întâlnit cu bloggerii și cu toții și-au spus ce vor unii de la alții. Ideea este a Georgianei Vlădulescu, aka… Continue Reading →
Ochii negri, fără expresie, îl țintuiau de la distanță. Japoneza părea hotărâtă să-i taie avântul, plictisită de vorbăria lui. Adevărul este că, de fapt, Mioki se uita peste capul lui, dincolo de el, în zare, unde răsărea soarele. – Hei, Ikebana,… Continue Reading →
Călătoria începe să semene tot mai mult cu o ficțiune, poate din cauza căldurii insuportabile de peste zi, când zici că îți pierzi mințile în aerul dogoritor, sau a oamenilor, care par ireali în anumite momente. Sunt siluete din carne… Continue Reading →
© 2018 e-Literaria — Powered by WordPress
Theme by Anders Noren — Up ↑
Comentarii