Impresiile despre un loc și cu atât mai puțin despre o țară nu se pot face în câteva ore. Poți avea oarecum pretenția că iei un puls al locurilor și cam asta am și făcut, renunțând de bună-voie la bifarea… Continue Reading →
Cea mai acută întrebare pe care ți-o pui pe drumul ăsta (când ai timp de întrebări și creierul nu-ți este ocupat să supraviețuiești drumului) este cum de te-ai schimbat atât de rapid. Ce resorturi au declanșat în tine transformarea, uneori… Continue Reading →
Este uluitor cum pleci la un drum atât de lung fără să știi de ce, ci doar că pleci pentru tine. Și este fabulos că asta îți ajunge – atât e, n-ai de unde mai mult și nici nu trebuie…. Continue Reading →
Aici, pe drum, trebuie să înveți. Înveți despre tine, despre ceilalți, despre drum și încercări de toate soiurile, mici și mari, unele până la limita suportabilității fizice și emoționale. Înveți despre ce ai fost și ce ai putea fi sau… Continue Reading →
Castrojeriz este un orășel adorabil, construit în piatră gri, ca toate celelalte, dar cu ceva anume diferit, sensibil. Poate cu viață. Localnicii, spanioli tineri și bătrâni, umpluseră străzile, și Mioki s-a gândit că orașul ăsta, spre deosebire de altele, trăia…. Continue Reading →
Ochii negri, fără expresie, îl țintuiau de la distanță. Japoneza părea hotărâtă să-i taie avântul, plictisită de vorbăria lui. Adevărul este că, de fapt, Mioki se uita peste capul lui, dincolo de el, în zare, unde răsărea soarele. – Hei, Ikebana,… Continue Reading →
Călătoria începe să semene tot mai mult cu o ficțiune, poate din cauza căldurii insuportabile de peste zi, când zici că îți pierzi mințile în aerul dogoritor, sau a oamenilor, care par ireali în anumite momente. Sunt siluete din carne… Continue Reading →
Când s-au trezit, dimineața, au pornit pe ceață și direct în urcuș, până să iasă din sătuc. De fapt, înnoptaseră la jumătatea culmii, și acum se îndreptau spre vârf. Luaseră un mic dejun foarte bun, la cafeneaua unde băuseră seara… Continue Reading →
A doua zi n-am știut cum să plec mai repede din Grañon, spre soare apune, spre Santiago. Nu mi-a trebuit nici mic dejun, nici cafea, doar o cale spre lumea civilizată (și curată). Pe care am întâlnit-o repede, în… Continue Reading →
Najera este un oraș ciudat. Oarecum frumos, săpat într-o stâncă roșie, dar parcă umbrit tot timpul. Mioki a înnoptat într-un hotelaș cu dormitoare mari, de douăzeci de persoane, sufocată între niște italieni băgăcioși și niște spanioli gălăgioși. Cu toții oameni… Continue Reading →
© 2018 e-Literaria — Powered by WordPress
Theme by Anders Noren — Up ↑
Comentarii