Ăsta e un post în care n-am prea multe de spus, ci doar de arătat, și pe care o să-l actualizez neîncetat, cât stau pe-aici 🙂

Așadar, amorțitoarele de simțuri sunt preparatele bucătăriei thailandeze, care te lasă fără gust, miros și câteodată văz (!) vreo jumătate de oră după ce le-ai dat pe gât.

Numai că nu mi-a păsat și am mers vajnică înainte. Sper să scap cu esofagul întreg.

  1. supă Tom Yum iute ca dracu’, șaorma de miel, pachețele de primăvară și orez prăjit, cu pui.

TomYum

2. Breakfast thai: supă de orez cu un fel de perișoare de pui, ghimbir ras, coriandru, chives; niște sosuri turbate cu care mi-am iuțit eu supa, care frigea groaznic – rezultatul a fost un fel de propulsie de navă spațială :-); fructe (ananas și papaya), că muream…

breakfast sosuri3. Tom Yum cu cocos, tot iute, dar parcă mai puțin…
WP_20170706_0134. Rulouri de banană și înghețată de cocos

IMG-20170710-WA0001 WP_20170711_074

5. Tăiței prăjiți îmbrăcați în omletă

WP_20170711_1536. Fructe din stradă

WP_20170709_018

7. Breakfast din lumea largă: mexican, franțuzesc și Koh Samui or something 🙂

WP_20170710_0268. Și piața, cu mirosul ei de nesuportat mai mult de douăzeci de pași 🙂

WP_20170706_033 WP_20170706_034 WP_20170706_035 WP_20170706_036 WP_20170706_037 WP_20170706_038